Gorj Domino: Un an de la prima promovare a echipei Pandurii în Divizia A

Pe 11 iunie 2005, aproximativ 10.000 de oameni luaseră cu asalt drumul spre Severin pentru a asista la un eveniment istoric. Prima promovare a echipei din Târgu Jiu în divizia A. După doi ani de luptă pentru accederea în primul eşalon al fotbalului românesc, Emil Săndoi împreună cu conducerea clubului şi cu o mare parte dintre jucătorii care au rămas la Pandurii şi după promovare, scriau istorie pentru judeţul Gorj.

Meciul cu Building Severin a fost consemnat ca fiind meciul promovării, iar ziua de 11 iunie a fost cea mai fericită pentru zeci de mii de gorjeni. Cei care nu au putut merge la Severin cu echipa, au ieşit apoi în piaţa Prefecturii să îi salute pe eroii anului. Pentru că promovarea în divizia A a echipei de fotbal a rămas până la urmă evenimentul anului trecut.

Ce s-a întâmplat la un an de la acel eveniment? Echipa este din nou în divizia B, iar bucuria de atunci s-a transformat în amărăciune pentru toţi cei care au contribuit la promovare. Bucuria suporterilor, veniţi atunci cu zecile de mii, s-a transformat şi ea în indiferenţă faţă de echipă, la ultimul meci din divizia A asistând doar puţin peste o mie de spectatori. Mai puţini chiar decât la meciurile din divizia B. Poate undeva pe parcursul acestei ediţii de campionat s-a produs o ruptură şi între public şi echipă. Poate că spectatorii nu au mai simţit că echipa este a lor şi nu au mai încurajat-o cum făceau în divizia B. Poate că Emil Săndoi are dreptate când spune că Pandurii nu a mai fost o familie după plecarea sa şi de aceea nu s-a mai putut salva.

„Nu mi s-a dat şansa să salvez echipa”

Fost antrenor la Pandurii timp de trei sezoane, două chiar consecutiv înainte de promovare, craioveanul Emil Săndoi trăieşte cu amărăciunea de a nu fi avut suficient timp pentru a demonstra că putea salva echipa. „Eu sunt convins că echipa se putea salva de la retrogradare în acest sezon. Dacă nu s-ar fi făcut atâtea greşeli nu era greu să se salveze”, şi-a început Emil Săndoi confesiunea la un an de la marele eveniment care l-a avut ca erou principal.

Fostul tehnician consideră că lumea nu a avut răbdare pentru că se putea continua cu aceeaşi echipă şi existau şanse reale de salvare: „Mie cel puţin nu mi s-a dat şansa să o fac, pentru că am fost îndepărtat mult prea repede. Am cerut răbdare pentru că divizia A nu e divizia B. Am spus mereu acest lucru atunci şi între timp s-a ajuns să mi se dea dreptate. Am auzit zilele trecute spunându-se faptul că «Divizia A a fost o pălărie mult prea mare pentru Pandurii». De aceea spun că trebuia o mai mare atenţie şi răbdare, pentru că ar fi venit şi rezultatele cu timpul”.

Săndoi a plecat de la Pandurii după patru etape din tur, în care nu a obţinut nici un punct, locul său pe banca pandurilor fiind luat de Viorel Hizo.

Pandurii nu au mai fost o familie

Vizibil supărat pe faptul că aniversarea unui an de la promovare este una tristă, Săndoi a trecut în revistă câteva din greşelile pe care el le-a observat din afară la Pandurii. Acesta consideră că înlăturarea jucătorilor care au contribuit la promovare şi apoi desele schimbări de componenţă a echipei au făcut ca la Târgu Jiu să nu mai existe o familie: „Eu sunt extrem de afectat de această retrogradare, pentru că a fost totuşi o muncă a mea de câţiva ani de zile la Pandurii. Rezultatele pe care le-am avut la un moment dat în divizia B, rezultate pe care nimeni nu le întrevedea la acel moment, când ne luptam cu Sportul pentru promovare, puteau totuşi continua şi în divizia A. Dar repet, s-a ajuns aici pentru că s-au făcut prea multe greşeli. După plecarea mea s-au adus foarte mulţi jucători, unii chiar de valoare, dar n-a mai existat acea unitate sufletească atât de necesară la echipă, practic Pandurii nu au mai fost o familie. Uitaţi-vă la Rapid de exemplu, pentru că şi Răzvan a avut acolo o mulţime de probleme la debutul campionatului, dar ei au fost o familie şi au trecut peste toate împreună, iar până la final au venit şi rezultatele şi în Cupa UEFA şi în campionat. Chiar şi Olăroiu a avut mari probleme când a venit la Steaua, dar a trecut peste ele şi a adus echipa pe primul loc. Pentru că a existat acea familie care la Pandurii nu a mai existat”.

Săndoi crede că şi schimbarea a trei antrenori a afectat foarte mult echipa căreia i-a lipsit continuitatea şi stabilitatea: „Nu s-a asigurat continuitate nici pe banca tehnică, pentru că s-au schimbat trei antrenori. Pe mine nici nu ar trebui să mă mai pun la socoteală, pentru că am fost sacrificat rapid, deşi nu aveam decât un punct în spatele celorlalte echipe cu care ne aflam atunci în luptă pentru a evita retrogradarea. Dar, atâta timp cât se schimbă antrenorii foarte repede şi se dau afară o mulţime de jucători, nu se poate vorbi de continuitate sau stabilitate. Nu pot exista rezultate în asemenea condiţii. Îmi pare rău că a trebuit să mă despart de echipă în acel mod şi mai ales de munca depusă de mine acolo timp de trei ani de zile, o muncă ce s-a dus acum pe apa sâmbetei”.

Monalisa Popescu

Inapoi   12.06.2006.